Vitraliile colorează atât de seducător lumina în galben, albastru, verzui, încât nu bagi de seamă gratiile de la uşi şi geamuri, mozaicurile înflorate şi ceramica înfructată veghează la zâmbetul oricărui vizitator, iar stelele şi florile crescute pe tavan se vor o garanţie a calmului. Cei care vor să apuce pe drumul Art Nouveau, trebuie să treacă şi pe la Casa Rull, cu marginile şi balconul filigranat, pe la casa Gasull, comandată la începutul secolului trecut de patronul unei companii care exporta ulei de măsline, sau pe la casa Navas, declarată monument istoric, toate făcute de acelaşi Domenech i Montaner. Cine e dornic să afle prin ce mijloace tehnice a reuşit Gaudi să creeze acoperişuri răvăşite parcă de valurile magiei sau case care ştiu să respire, să vadă ce note a avut artistul la şcoală şi ce desena în copilărie trebuie să viziteze Centrul Gaudi.

 

Orice vizită aici începe la etajul al treilea, într-o cameră cu oglinzi pe post de pereţi, plină de scaune din lemn rotitoare, de forma ciupercilor. Turiştii sunt rugaţi să se aşeze, uşile se închid, iar pereţii din oglinzi devin, pe rând, ecrane pe care este proiectat un film despre viaţa lui Gaudi. Niciodată nu ştii pe care dintre ecrane va apărea următorul fragment, aşa că trebuie să fii pregătit să te roteşti la timp ca să nu pierzi din imagini. La sfârşitul filmului o uşă, alta decât cea pe care ai intrat, se deschide, iar o voce din boxe îţi urează: “Bine aţi venit în universul Gaudi!”.

 

Turiştii cu poftă de călătorii mai îndepărtate în timp se pot îndrepta spre zidurile şi ruinele romane din Tarragona, înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Din cei 3.500 de metri de zid construit de romani în secolul al II-lea î.e.n, pentru a apăra Tarraco, vechea denumire a oraşului, s-au mai păstrat astăzi 1.100, care mărginesc centrul vechi. Ici-colo, în oraş răsar fragmente din amfiteatru sau din vechiul circ, însă cea mai mare parte din rămăşiţele romane stau, cum se întâmplă în majoritatea oraşelor născute în Antichitate, sub şi chiar în zidurile clădirilor medievale sau moderne.

 

“Ca să facă economie, oamenii şi-au construit casele peste zidurile romane”, spune ghidul. Imediat te duce spre clădirea unei bănci, construită în 1920 şi renovată în 2000 şi ceva, prin ale cărei geamuri se văd pereţi de pe vremea romanilor. “Când au început renovarea şi au dat jos tencuiala de pe pereţi, au găsit fragmente din zidul roman. Nu le-au mai acoperit, le-au lăsat aşa, să poată fi văzute din stradă”, povesteşte ghidul.

 

La 120 de kilometri de Barcelona, dai peste cel mai mare parc de distracţii din Spania şi primul parc tematic Universal Studios din Europa, unde găseşti laolaltă fragmente de peisaj din cele mai seducătoare regiuni ale lumii. O zonă a parcului reproduce fidel peisaje din Polinezia, altele - bucăţi din China, Mexic sau din zona Mediterană. Pentru 42 de euro pe zi ai acces în toate şi te poţi urca în orice vrei să îţi crească pulsul. Ca să faci o tură Furious Bacus, un trenuleţ din butoaie care ajunge de la 0 la 135 de kilometri la oră în doar 3 secunde, îţi trebuie o inimă sănătoasă şi curajoasă.

 

Dacă ai umor, cumpără-ţi la ieşire poza din timpul zborului de şine, cele mai multe arată feţe deformate de viteză, ochi închişi şi guri larg deschise. În zona care imită China, te aşteaptă Dragon Khan, cel mai mare roller-coaster din Europa, care te ridică, te prăbuşeşte şi te pune cu capul în jos la 110 km la oră. Iar în Mexic găseşti Hurakan Kondor, care te urcă la 100 de metri şi te lasă apoi să cazi liber.

 

Sursa: http://www.cotidianul.ro/catalonia_din_umbra_barcelonei-71711.html